Nunta traditionala la romani
Casatoria la romani, avea un scop bine stabilit. Mai intai de a avea o consoarta spre ajutorare si petrecere, spre mangaiere si alinarea durerilor in caz de nefericire si suferinta, mai pe scurt spre impartasirea binelui si a raului, a bucuriei si intristarii in decursul intregii vieti.
Al doilea: de a avea urmasi legitimi, care sa pastreze numele familiei, ca sangele si semintia lor sa nu se stinga niciodata, apoi ca sa aiba cine mosteni averea parinteasca, ca aceasta sa nu treaca in maini straine,mai departe sa aiba cine a se ingriji de dansii si a-i sprijini la batranete, iara dupa moarte sa aiba cine a-i jeli si inmormanta crestineste,a-i pomeni, a le da de pomana si a se ruga pentru iertarea pacatelor lor.
Casatoria avea loc atunci cand o fata de taran stia sa faca toate lucrurile cate se cer intr-o gospodarie, mai ales „cand a prins destula minte la cap.” Iar feciorii erau buni de insurat cand se pricepeau cum se cuvine la gospodarie.
Timpul cel mai potrivit pentru casatoria feciorilor era intre 18-30 de ani. Feciorii care nu se castoreau la varsta respectiva ramaneau feciori batrani, neansurati, din pricina urateniei, prostiei sau pretentiilor foarte mari. Adeseori se intampla sa ramana neansurati din pricina parintilor care nu erau de acord cu aleasa baiatului. Nici satul Hadareni nu a facut exceptie de la aceasta „regula.” Il avem ca exemplu pe tanarul, pe atunci, Cocan Emil care dupa primul razboi mondial a iubit o fata deosebit de frumoasa „Ilenuca” dar saraca. Mama feciorului, Maria, s-a dus la „HORA” si l-a adus pe Emil cu furca acasa. Ce durere a fost in sufletul tanarului indragostit, cred ca oricine isi poate imagina.El a ramas cu gandul la Ilenuca toata viata. Singura bucurie barbateasca era pentru el vederea chipului drag al Ilenucai pe ulita .
In Hadareni au fost si cazuri de fete nemaritate, “fete batrane”.Chiar daca denumirea satului in concetia populara vine de la o fata “hada rau” adica urata , cauza nemaritisului a fost mai degraba starea materiala sau prostia.
“Vai, de m-as vedea scapata
De fetia blastamata,
Ca-i rusine sa mor fata,
Batrana nemaritata.” (Gazeta Transilvanis,1888,nr.128, Brasov)
Fetele din Hadareni ramaneaum in sat, si se maritau cu un barbat care era om dintre oameni,arareori isi paraseau satul dupa un barbat cu multa avere.Ana Bogatean a fost un exemplu, care avea o frumusete aparte, curtata de cei mai frumosi baieti din sat, chiar si intelectualii(invatator, inginer CFR)si-o doreau pe Ana de nevasta. Dar cele 30 de iugare de pamant au atras-o mai mult ,astfel isi paraseste satul pentru tanarul Tulai din Luna.
“Bine-i fetei pana-i fata
De-a manca-n trei zile-odata;
Fata, daca se marita,
E cu inimuta fripta.” (Din Transilvania,Pop Reteganul)
Versurile populare reflecta starea de spirit a Anei, suferinta .
Pe drumul existentei, nunta e popasul cel mai important. In viata unui om, aceasta reprezinta reperul major, granita dintre doua lumi, care trebuie trecuta exact asa cum fiecare dintre noi a visat. Azi insa, nuntile se oficiaza mai mult la oras, presupun multa pompa, iar vechile obiceiuri sunt respectate din ce in ce mai putin. De aceea, e bine sa aflam cum decurge o nunta pur romaneasca, in inima satelor, acolo unde traditiile raman de neclintit.
În conceptia populară, căsătoria constituia un element obligatoriu în ciclul vietii.
Petitul, cererea în căsătorie, tocmirea zestrei, logodna, căsătoria religioasă si nunta ca atare se derula
in cadrul parohiei, reprezentând un eveniment major nu numai pentru individul în sine ci si pentru comunitate. Logodna se putea face printr-un înscris sau fără un act scris, cu consimĺământul celor în cauză.
Parintii feciorilor din Hadareni, se duceau pe vedere la parintii fetei cand avea loc o intelegere din amandoua partile asupra zestrei.Pentru zestre se ingrijeau parintii dupa puterile lor.Zestrea se compunea din:haine ,lipidee, perini, vaci,oi, pamant, obiecte de mobilier.
In a doua jumatate a secolului XIX si inceputul secolului XX cel mai important obiect de mobilier era “lada de zestre”, facuta de catre un priceput tamplar.




